A trecut deja un an de cand aparea pe lume micuta si frumoasa Ilinca. Suntem cu totii mai bogati, mai frumosi, mai destepti. Chiar ma gandeam zilele trecute cum am putut sa stau atata timp fara ea. Cum nu m-am hotarat sa o am mai devreme si sa imi lumineze viata cum face in fiecare zi.
Acum invata sa mearga si sa manance singura.
De mers, poate fara sustinere vreo 15 pasi. De la canapea la mama, de la mama la tata si invers.
La mancat e mai frumos. Imparte mancarea cu prietenii ei: mingea, cuptorul cu microunde, fotografia de pe cutia de la sterilizator (fetita Linda), gugustiucul pe care il vede pe fereastra, etc. Mancarea ei preferata: painea de secara. Dar nu primeste prea multa. Lasam intaietate alimentelor nutritive.
Ni se pare noua sau incepe sa spuna "minge" si "catel". Oricum, intelege foarte multe, arata si vrea la fel de multe. Danseaza, ii place muzica, ii place afara, ii plac lopeticile si greblele de nisip.
Adoarme tot la san.
Ma pupa cu dintii. Am numai vanatai pe umar si pe mana. Dar stiu ca o face cu dragoste.
Rade si ma face fericita. Ne topim, si mami si tati.
Zestrea
Acum 7 ani
