De Sarbatori

Il asteptam pe Mos Craciun. Ilinca a fost foarte cuminte anul acesta, a invatat foarte multe, intelege tot, se urca in pat singura, coboara, arata ce vrea, stie sa arate forme, obiecte felurite, se descurca la locul de joaca alaturi de ceilalti copii, e interesata de carti. Merita multe cadouri, iar noi, parintii ei, suntem recunoscatori pentru un an minunat, cel mai frumos din viata noastra.
Sarbatori fericite si altor mamici de pitici!

Regretele intarcarii

Majoritatea imi spun ca va trece si ca toti copiii sunt intarcati la un moment dat, dar eu ma simt ca si cum mi-ar fi murit cel mai drag prieten. Nu mai am chef de nimic. E ceva hormonal, nu stiu. Ilinca are un an si o luna. Mananca bine alte alimente, dar nu adormea decat la san si noaptea ma cauta de 5-6 ori. Se linistea imediat. Aveam o legatura extraordinara, mamele care alapteaza peste varsta de un an a copilului ma inteleg perfect, sunt convinsa. Legatura nu s-a incheiat, s-a transformat in altceva. E altfel, dar ma chinuie plansul ei noaptea, privirile ei ziua, cand nu intelege de ce nu ii dau. In cat timp trece, astfel incat sa nu mai doara, sa nu ma mai simt atat de vinovata?
Alaptatul e cel mai frumos cadou pe care putem sa il facem copiilor nostri.
Mamelor, alaptati! Ii veti vedea pe copiii vostri inflorind in fiecare zi.

Sa mancam, sa mergem

A trecut deja un an de cand aparea pe lume micuta si frumoasa Ilinca. Suntem cu totii mai bogati, mai frumosi, mai destepti. Chiar ma gandeam zilele trecute cum am putut sa stau atata timp fara ea. Cum nu m-am hotarat sa o am mai devreme si sa imi lumineze viata cum face in fiecare zi.
Acum invata sa mearga si sa manance singura.
De mers, poate fara sustinere vreo 15 pasi. De la canapea la mama, de la mama la tata si invers.
La mancat e mai frumos. Imparte mancarea cu prietenii ei: mingea, cuptorul cu microunde, fotografia de pe cutia de la sterilizator (fetita Linda), gugustiucul pe care il vede pe fereastra, etc. Mancarea ei preferata: painea de secara. Dar nu primeste prea multa. Lasam intaietate alimentelor nutritive.
Ni se pare noua sau incepe sa spuna "minge" si "catel". Oricum, intelege foarte multe, arata si vrea la fel de multe. Danseaza, ii place muzica, ii place afara, ii plac lopeticile si greblele de nisip.
Adoarme tot la san.
Ma pupa cu dintii. Am numai vanatai pe umar si pe mana. Dar stiu ca o face cu dragoste.
Rade si ma face fericita. Ne topim, si mami si tati.

Beneficiile masajului

Ilinca este mai tot timpul in bratele lu' mami. Fie ca plange, fie ca ii este somn sau vrea lapte, fie ca vrea sa vada mai mult sau sa fie plimbata, o strang tare la piept si se linisteste. Sau se inveseleste.
Stransa la piept sau mangaiata.
mangaierea nu este doar un semn de iubire, ci stimuleaza dezvoltarea senzoriala a copilului si intareste legatura afectiva cu el.
Masahjul are asupra organismului o serie de efecte atat cu caracter fizic, cat si psihic.
Efecte fizice:
- relaxeaza muschiii;
- imbunatateste circulatia sangelui, il oxigeneaza si hraneste celulele;
- regleaza ritmul respiratiei;
- elibereaza stomacul de aerul care s-a acumulat inauntrul lui, este util in caz de colica si constipatie;
- intareste sistemul imunitar;
- face sa creasca flexibilitatea si coordonarea corporala;
- accelereaza cresterea in greutate;
- stimuleaza activitatea si cresterea creierului si favorizeaza dezvoltarea sistemului nervos;
- stimuleaza producerea de endorfine, substante care diminueaza perceperea durerii, inclusiv pe cea a aparitiei dintilor.

Efecte de ordin psihologic:
- favorizeaza comunicarea non-verbala si intelegerea dintre parinti si copii;
- o reconciliaza pe mama cu copilul la intoarcerea acasa;
- face sa creasca auto-aprecierea si siguranta de sine a copilului;
- ii calmeaza pe copiii agitati;
- ii invata pe copii sa-si cunoasca propriul corp;
- face distinctia intre atingerea care face rau si cea care face bine.

Asa ca, faceti masaj bbeilor vostri!

Teama de abandon

Ne confruntam cu o noua problema: teama de abandon.
Se pare ca, spre varsta de sase luni, copilul face o descoperire care il inspaimanta. Adoarme leganat de vorbele dulci pe care i le soptim si, cand se trezeste in toiul noptii, isi da seama ca noi am disparut. Descopera ca altcineva ne-a luat locul: bunica, o bona sau nimeni.
De aceea si adoarme mai greu. Pana atunci o percepea pe mama lui ca fiiind o parte a propriului corp si parea sa nu-si dea seama de scurtele ei absenet. Dar in jurul lunii a sasea, bebe incepe sa-si dea seama ca mama si tta sunt indivizi separati si ca separarea de ei poate reprezenta un pericol. Nu reuseste sa-si imagineze unde ar putea fi parintii atunci cand nu ii vede: cand ei pleaca de langa el, se teme ca ar fi pentru totdeauna.
Din aceasta teama iau nastere neincrederea fata de persoanele necunoscute, crizele de plans cand nu ne vede si dificultatea de a-l adormi.
Ca sa-si dobandeasca siguranta, copilul trebuie sa capete treptat certitudinea ca il iubim neconditionat.
Abia intre un an si jumatate si doi ani, copilul va incepe sa-si dezvolte ceea ce a fost numita "reprezentarea mentala a obiectului". Daca iesim din camera, copilul va fi consolat de imaginea noastra mentala, de amintirea noastra. Stie ca ne vom intoarce, este sigur ca noi continuam sa fim acolo, cu toate ca fizic, nu suntem langa el.
Pana atunci ne jucam de-a cucu-bau. Asta o ajuta pe Ilinca in depasirea acestei faze.

Mergem la mare

Peste o saptamana mergem la mare sa gustam valurile si sa ne jucam in nisip. Vreau deja sa fac bagajele. Ilinca face repetitie in cadita, in fiecare dupa-amiaza, pentru piscina gonflabila pe care i-o vom cumpara . Mami a inceput cura de slabire cu gratar si salata pentru a putea sa-si faca aparitia pe plaja in costum de baie. E greu cu burtica de ex-insarcinata! Tati abia asteapta sa inoate.
Ne vedem pe plaja! Ne recunoasteti dupa noua tunsura a Ilincai (facuta in scari, in timpul somnului, doar pe o parte a capului, caci se impotriveste foarfecii in momentele de veghe) si dupa tipetele ei cand vede mingii sau caini.

Vorbim

A venit si momentul lui ma-ma, ba-ba. Ilinca vorbeste, repeta, striga, ne atentioneaza. Conversam. E foarte frumos. Si asta e doar inceputul. Nu ma pot imagina vorbind cu ea, la o cafea, peste vreo 18-20 de ani, asa, ca fetele. Trebuie sa fie extraordinar.
Am ajuns si la momentul mersului sustinut de brate. Ce trece timpul!
E mare fana a mingilor si cainilor. Avem deja o colectie de mingi mari si mici, de caini inca nu. Mai asteptam.