CARTE EXTRAORDINARA

Recomand cu caldura cartea Sperantei Farca "Ce traieste copilul si ce simte mama lui". Nu am citit tot, am rasfoit-o in librarie, dar parca mi-a citit cele mai adanci sentimente cu care m-am confruntat in cei aproape doi ani de cand o am pe micuta Ilinca. Descrie perfect toate starile prin care trece mama, le explica in detaliu, ma face sa inteleg de ce copilul meu are anumite manifestari si cum sa il inteleg si sa il ajut.

Am invatat sa ne dam cu avionul

Am avut mari emotii la prima calatorie cu avionul, dar cred ca ar trebui sa avem mai multa incredere in copilul nostru si in capacitatea lui de adaptare la situatii noi. Totul a decurs foarte bine. La decolare si aterizare, cand i s-au infundat urechile, i-am dat ceaiul ei de fructe preferat si caramele. Nu a avut nici un discomfort. S-a jucat, a mancat, s-a uitat pe fereastra (putin).
Acum ne bucuram ca suntem din nou acasa, la jucarii.
Poate la anul repetam experienta.

Citim

Ne plac cartile. Inainte de culcare (la pranz si seara) trebuie sa rasfoim carti, musai cu poze si sa aratam ariciul, ciupercile, maimuta, globuletele, mingiile (nu ne scapa una), piticii, voinicii, etc. Ilinca a capatat deja dexteritate, zici ca a terminat filologia, nu alta.
Oricum, ne bucuram ca are deja obiceiuri bune.
Ne place sa mergem si in librarie sa vedem ce a mai aparut. Doamnelor vanzatoare, va rugam sa nu ne dati afara daca venim prea des, mai dam cartile pe jos, apasam pe butoane sa auzim sunetele scoase de animale si mai si plecam fara sa cumparam nimic! Suntem in plin proces de educatie!

De Sarbatori

Il asteptam pe Mos Craciun. Ilinca a fost foarte cuminte anul acesta, a invatat foarte multe, intelege tot, se urca in pat singura, coboara, arata ce vrea, stie sa arate forme, obiecte felurite, se descurca la locul de joaca alaturi de ceilalti copii, e interesata de carti. Merita multe cadouri, iar noi, parintii ei, suntem recunoscatori pentru un an minunat, cel mai frumos din viata noastra.
Sarbatori fericite si altor mamici de pitici!

Regretele intarcarii

Majoritatea imi spun ca va trece si ca toti copiii sunt intarcati la un moment dat, dar eu ma simt ca si cum mi-ar fi murit cel mai drag prieten. Nu mai am chef de nimic. E ceva hormonal, nu stiu. Ilinca are un an si o luna. Mananca bine alte alimente, dar nu adormea decat la san si noaptea ma cauta de 5-6 ori. Se linistea imediat. Aveam o legatura extraordinara, mamele care alapteaza peste varsta de un an a copilului ma inteleg perfect, sunt convinsa. Legatura nu s-a incheiat, s-a transformat in altceva. E altfel, dar ma chinuie plansul ei noaptea, privirile ei ziua, cand nu intelege de ce nu ii dau. In cat timp trece, astfel incat sa nu mai doara, sa nu ma mai simt atat de vinovata?
Alaptatul e cel mai frumos cadou pe care putem sa il facem copiilor nostri.
Mamelor, alaptati! Ii veti vedea pe copiii vostri inflorind in fiecare zi.

Sa mancam, sa mergem

A trecut deja un an de cand aparea pe lume micuta si frumoasa Ilinca. Suntem cu totii mai bogati, mai frumosi, mai destepti. Chiar ma gandeam zilele trecute cum am putut sa stau atata timp fara ea. Cum nu m-am hotarat sa o am mai devreme si sa imi lumineze viata cum face in fiecare zi.
Acum invata sa mearga si sa manance singura.
De mers, poate fara sustinere vreo 15 pasi. De la canapea la mama, de la mama la tata si invers.
La mancat e mai frumos. Imparte mancarea cu prietenii ei: mingea, cuptorul cu microunde, fotografia de pe cutia de la sterilizator (fetita Linda), gugustiucul pe care il vede pe fereastra, etc. Mancarea ei preferata: painea de secara. Dar nu primeste prea multa. Lasam intaietate alimentelor nutritive.
Ni se pare noua sau incepe sa spuna "minge" si "catel". Oricum, intelege foarte multe, arata si vrea la fel de multe. Danseaza, ii place muzica, ii place afara, ii plac lopeticile si greblele de nisip.
Adoarme tot la san.
Ma pupa cu dintii. Am numai vanatai pe umar si pe mana. Dar stiu ca o face cu dragoste.
Rade si ma face fericita. Ne topim, si mami si tati.

Beneficiile masajului

Ilinca este mai tot timpul in bratele lu' mami. Fie ca plange, fie ca ii este somn sau vrea lapte, fie ca vrea sa vada mai mult sau sa fie plimbata, o strang tare la piept si se linisteste. Sau se inveseleste.
Stransa la piept sau mangaiata.
mangaierea nu este doar un semn de iubire, ci stimuleaza dezvoltarea senzoriala a copilului si intareste legatura afectiva cu el.
Masahjul are asupra organismului o serie de efecte atat cu caracter fizic, cat si psihic.
Efecte fizice:
- relaxeaza muschiii;
- imbunatateste circulatia sangelui, il oxigeneaza si hraneste celulele;
- regleaza ritmul respiratiei;
- elibereaza stomacul de aerul care s-a acumulat inauntrul lui, este util in caz de colica si constipatie;
- intareste sistemul imunitar;
- face sa creasca flexibilitatea si coordonarea corporala;
- accelereaza cresterea in greutate;
- stimuleaza activitatea si cresterea creierului si favorizeaza dezvoltarea sistemului nervos;
- stimuleaza producerea de endorfine, substante care diminueaza perceperea durerii, inclusiv pe cea a aparitiei dintilor.

Efecte de ordin psihologic:
- favorizeaza comunicarea non-verbala si intelegerea dintre parinti si copii;
- o reconciliaza pe mama cu copilul la intoarcerea acasa;
- face sa creasca auto-aprecierea si siguranta de sine a copilului;
- ii calmeaza pe copiii agitati;
- ii invata pe copii sa-si cunoasca propriul corp;
- face distinctia intre atingerea care face rau si cea care face bine.

Asa ca, faceti masaj bbeilor vostri!